Analiză ZF: infrastructura energetică învechită, blocheză regenerabilele

23 iunie 2025, autor: Roxana Petrescu (ZF)

♦ Uniunea Europeană pare acum victima propriului plan de decarbonizare pentru că în timp ce investiţiile în producerea de energie verde au fost susţinute prin multiple scheme de sprijin, din banii consumatorilor, reţelele nu mai fac faţă ♦ „Firele“ de care ar fi trebuit să se lege maşinile electrice, pompele de căldură şi prosumatorii sunt la limită şi au în proporţie de 40% peste 40 de ani vechime ♦ Pentru a realiza un proiect energetic de infrastructură durata de implementare este de circa 10 ani de zile ♦ Eşecul modernizării reţelelor face ca energie verde de miliarde de euro să se piardă, timp în care toţi consumatorii aşteaptă ca exact energia verde să le aducă promisa scădere a facturilor ♦ Direcţia de investiţii este clară, dar va exista mobilizarea necesară?

iparniţa de documente a UE nu se opreşte niciodată. Un ultim raport realizat de Parlamentul European privind starea reţe­le­lor electrice trimite un nou sem­nal de alarmă către statele membre privind urgenţa de a face investiţii în reţele, mai ales în „lumina“ penei imense de curent prin care a trecut Spania pe 28 aprilie.

Concluziile sunt foarte clare: în timp ce investiţiile în producţia de energie verde au accelerat, reţelele au bătut pasul pe loc, iar acum Europa trăieşte paradoxul de a avea energie verde pe care nu o poate folosi pentru că infrastructura este prea învechită. Cine pierde? Consumatorul care tot aşteaptă scăderea facturilor.

„Peste 40 % din reţelele de distribuţie ale Uniunii au peste 40 de ani vechime. Aces­tea se vor confrunta cu provocări enor­me raportate la obiectivele pe care le-am stabilit: 130 de milioane de vehicule electrice până în 2035, cu 85% alimentare rezidenţia­lă, 10 milioane de pompe de căldură până în 2027. Până în 2030, trebuie să se investească 584 de miliarde de euro (în total, inclusiv interconnectări) în reţelele electrice, din care 375-425 de miliarde de euro în reţelele de distribuţie“, se arată în raportul emis de Par­lamentul European, la mijlocul lunii trecute.

Practic, la nivelul UE a existat o dife­ren­ţă de ritm majoră între realizarea şi susţine­rea investiţiilor în producţia de energie verde şi fondurile alocate reţelelor, iar acum blocul a ajuns în situaţia aproape ireală în care reţe­le­le nu mai pot susţine aportul de energie verde.

„În timp ce sistemul energetic al Uniunii s-a schimbat, normele şi cadrele care regle­mentează reţelele nu au fost încă suficient adaptate. Legislaţia UE trebuie să pună acum reţelele în centrul atenţiei.“ Practic, ce se observă este că investiţiile în producţia de energie au crescut cu 40%, iar cele în reţele au bătut pasul pe loc.

„Dacă Uniunea nu face faţă acestor rea­li­tăţi schimbate, economia sa se va confrunta cu o creştere a costurilor“, avertizează Parla­mentul European.

Dar ceea ce arată cel mai bine ruptura dintre reţele, producţia de energie şi consum este faptul că Europa a ajuns să limiteze pro­ducţia de energie verde. Practic, în loc să con­­tribuie la scăderea facturilor, această e­ner­gie, de cele mai multe ori susţinută prin scheme de sprijin plătite de consumatori, nu mai ajunge în piaţă. Astfel, efectul aşteptat de toate economiile europene, de reducere a facturilor se amână.

„Numai în 2023, costurile generate de gestionarea congestiei reţelelor electrice în UE s-au ridicat la 4,2 miliarde de euro şi aceste costuri vor continua să crească. În plus, avem de suferit din cauza costurilor ma­sive generate de restricţionarea energiei. În 2023, aproape 30 TWh de producţie au fost pierduţi din cauza întreruperii alimentării reţelei în şase ţări din Europa, cu costuri de aproape 9 miliarde de euro.“

Preţurile negative sunt un alt element care descurajează piaţa iar efectul este în unele cazuri acelaşi: producătorii de energie verde preferă să-şi scoată unităţile din priză decât să plătească ei pentru a le fi preluată energia în reţea.

„Parlamentul ia act, de asemenea, de creşterea bruscă a numărului anual de ore de preţuri negative ale energiei electrice, care a crescut de la 154 în 2018 la 1.031 în septem­brie 2024, determinată în mare parte de congestia reţelei la frontiere şi de lipsa unei capacităţi suficiente de stocare, flexibilitate şi reacţie la cerere pe piaţa energiei electrice pentru a adapta în timp oferta variabilă de energie electrică din surse regenerabile la cererea de energie electrică“.

Interconexiunile slabe între ţări sunt un alt factor care ţine preţurile sus, lucru simţit mai ales de statele est-europene, cum sunt România, Bulgaria sau Grecia.

„UE a stabilit un obiectiv de interconec­tare de cel puţin 15% până în 2030 pentru a încuraja ţările UE să îşi interconecteze capacitatea instalată de producţie de energie electrică. Aceasta înseamnă că fiecare ţară ar trebui să dispună de o infrastructură de ener­gie electrică care să îi permită să importe, din ţările UE vecine, echivalentul a cel puţin 15% din capacitatea de producţie de energie electrică de pe teritoriul său“, se arată pe site-ul Comisiei Europene. Problema? Nici ţinta anterioară de 10% setată pentru 2020 nu a fost atinsă.

„Până la începutul anului 2025, 14 ţări au depăşit obiectivul pentru 2030 şi 5 ţări au depăşit pragul de 10%, în timp ce 8 ţări erau încă sub obiectivul anterior din 2020. Dacă vor fi finalizate la timp, se preconizează că pro­iectele de interconectare în curs de pre­gă­tire vor îmbunătăţi şi mai mult nivelurile de interconectivitate, dar sunt necesare mai multe interconexiuni în unele regiuni, în spe­cial având în vedere creşterea capacităţilor de producţie din surse regenerabile“, mai precizează Comisia Europeană, dar fără a le menţiona pe cele 8 state. Comisia nu a răs­puns solicitării ZF privind cele 8 state până la închiderea ediţiei.

„Parlamentul regretă faptul că unele sta­te membre nu au atins obiectivul de interco­nec­tare de 10 % până la 2020 şi le îndeamnă să depună eforturi pentru a atinge obiectivul actual de interconectare de 15 % pentru 2030 deoarece capacitatea de interconectare este esenţială pentru funcţionarea pieţei in­ter­ne a energiei electrice din UE, conducând la economii semnificative de costuri la ni­ve­lul sistemului şi reducând costurile de pro­duc­ţie cu 9 miliarde euro anual până în 2040.“ In­ves­tiţiile în zona de infrastructură transfronta­lie­ră şi stocare sunt evaluate la 6 mi­liarde de euro pe an. Raportul menţionat oferă şi direcţii de acţiune.

„Planificarea reţelei este un proces pe termen lung strâns legat de stabilitatea in­ves­tiţiilor. Parlamentul propune, prin urmare, ex­tinderea perioadei de timp pentru planuri­le de dezvoltare a reţelei la 20 de ani şi subli­ni­a­ză faptul că investiţiile în reţea sunt ne­cesare urgent în cadrul agendei competitive a UE şi nu ar trebui amânate“

Parlamentul mai invită Comisia să pro­pu­nă, până cel târziu în iunie 2026, un obiec­tiv de interconectare obligatoriu pentru 2036, pe baza unei evaluări a nevoilor. Accelerarea investiţiilor în reţele este de asemenea obligatorie. În medie, un proiect de investiţii în acest domeniu poate ajunge la 10 ani.

„Extinderea reţelei nu ar trebui să fie întârziată de proceduri lungi de autorizare sau de cerinţe excesive de raportare.“ Zona de achiziţii publice trebuie revizuită astfel încât licitaţiile să nu mai dureze atât de mult. Un factor alarmant este faptul că fondurile puse la dispoziţie pentru aceste investiţii sunt insuficient accesate.

„Parlamentul regretă profund faptul că, deşi fondurile regionale precum Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regional sau Facilitatea pentru redresare şi rezilienţă prevăd în principiu investiţii în reţeaua, în practică acestea sunt subutilizate pentru proiecte de reţea.“

La final, concluzia este clară. Fără reţele şi stocare, energia verde va intra într-un blocaj într-un moment în care economiile europene au nevoie ca de aer de energie ieftină pentru a putea creşte.

„Parlamentul subliniază faptul că eşecul modernizării şi extinderii reţelei de energie electrică a UE, alături de implementarea rapidă a volumelor mari de energie regenerabilă variabilă necesare pentru atingerea obiectivelor sale, a dus şi va continua să ducă la niveluri ridicate privind reducerea producţiei de energie verde, cauzată de congestia şi restricţionarea reţelei. Iar aceatsa reprezintă o risipă inacceptabilă de energie electrică regenerabilă de mare valoare“, se mai arată în raport.

To do list pentru ieşirea din blocajul energetic

► Investiţii majore: între 375 şi 425 miliarde euro până în 2030 în reţelele de distribuţie, şi 584 miliarde EUR în total (inclusiv reţele de transport şi interconectări). Reţelele trebuie să devină prioritatea numărul 1.

► Planificare integrată şi pe termen lung, 20 de ani: planurile naţionale de dezvoltare a reţelelor trebuie aliniate cu obiectivele UE.

► Simplificarea permiselor: accelerarea procedurilor de autorizare, inclusiv prin digitalizare. Acum durează 10 ani realizarea unui proiect.

► Crearea de interconexiuni transfrontaliere: pentru o mai bună flexibilitate şi integrare a pieţei. 8 state nu au atins nici acum obiectele setate pentru 2020 privind interconectarea.

► Finanţare adecvată: majorarea bugetului Connecting Europe Facility – Energy (CEF-E) şi crearea unui instrument dedicat pentru proiecte inovatoare de reţea. O mai bună utilizare a fondurilor disponibile.

► Creşterea competenţelor: până în 2030 va fi nevoie de o creştere cu 50% a forţei de muncă în domeniul reţelelor electrice.

► Simplificarea procedurilor de achiziţie publică.

Cititi mai multe: https://www.zfcorporate.ro/energie/analiza-luni-pus-ue-carul-inaintea-boilor-crezut-face-tranzitie-22837340